Biserica din Tilecus

Locuitorii Tilecusului, de la inceputuri si-au construit o biserica din pamant batut si din chirpici, asezata in afara localitatii, denumita Biserica Pustie. Preotii care au slujit au fost foarte saraci
si prigoniti de autoritatile conducatoare ale vremii. Din lucrarea "Monumentele Istorice ale Eparhiei Ortodoxe Romane Oradea" reiese ca un subofiter al armatei Austro-Ungare, la frontiera care pazea
Transilvania, cu numele Filimon Gligor, in urma unor neintelegeri cu mai marii sai, a parasit armata si s-a refugiat in satul Tilecus. Oamenii din acest sat, foarte ospitalieri, l-au ascuns in Biserica Pustie, aflata in stare
de ruina si i-au asigurat hrana si toate cele necesare unui ascunzis cat timp a considerat el ca sa fie ferit de urmaritori, fara ca sa astepte de la dansul vreo rasplata.
Recunoscator pentru ajutorul primit, inainte de a pleca sa se asocieze Rascoalei lui Horea, a donat satenilor din Tilecus o suma mare de bani, cu indemnul ca sa-si construiasca o biserica noua. In anul 1783 a inceput construirea
Bisericii din lemn masiv de stejar, in partea centrala a Tilecusului. Fundatia a fost facuta din bolovani mari de piatra, turla este in stil gotic si corpul Transilvanean, inconjurata de un brau in forma de funie si un mic coridor. Din inscriptiile
chirilice reiese cine au fost ctitorii Bisericii si etapele de constructie ale acesteia. Prima inscriptie suna asa: "Aceasta Biserica cu hramul Arhanghelilor Mihail si Gavril, de noi s-a facut din cheltuiala raposatului ruman Filimon Gligor, ctitor si
mijmanh fiind atunci 1783". A doua inscriptie spune: "Al II-lea ctitor fiind Manc Teodor, paroh fiind Popa Gligorie, birau mare mester a satului, s-au si gatat sub biraiele si ctitoriile lui Baciu Ioan si Baciu Danaila, prin mila zmeritului zugrav Mihail
Polacek 1793". Pictura interioara a fost dominata de culoarea albastra, distrusa in mare parte de apele care s-au scurs prin acoperisul de sindrila, producand mari stricaciuni boltei care a fost refacuta de catre Directia Monumentelor Istorice. Construirea
bisericii a fost facuta de catre fratii Vasile si Toader Indries. Constructia propriu zisa, din lemn de stejar, a rezistat cu brio secolelor care au trecut, degaradandu-i-se numai acoperisul din sindrila si picturile interioare. In anul 1965 a fost restaurata prin grija
Statului Roman, iar in cursul anilor 2003-2004, i s-a inlocuit intreg acoperisul din fondurile Asociatiei Internationale ale Monumentelor Istorice.
In anii 1937-1939 s-a construit in Tilecus o noua Biserica ortodoxa, o adevarata bijuterie de arta fara concurenta pe Valea si terasele Crisului Repede, cu 5 turnuri. Unul, cel mai mare pe bolta bisericii, sprijinit pe patru stalpi din beton armat si patru mai mici,
laterale, avand aspectul unei catedrale. Arhitectul a imbinat armonios stilul Romanic, Bizantin si Oriental, reusind sa redea in miniaatura o adevarata "Sfanta Sofia".
Pe iconostasul Bisericii, pictorul a redat Rastignirea incadrata in 15 rame, in interiorul carora se pot vedea figuri de sfinti si 12 figuri fara rama. Partea stanga se prezinta mai bine conservata. In partea de mijloc a iconostasului se vad scene privind Nasterea
Mantuitorului, Botezul si Inaltarea la ceruri. Alte picturi reprezinta scene cu Adam si Eva si alte figuri de Sfinti din teme religioase.
Acest Monument Istoric ilustreaza convingator integrarea in structurile traditionale ale Ahitecturii Romanesti cu inceputul prefeudal, a unor elemente preluate din arta Gotica, imbinata organic in arhitectura in lemn Europeana.
In prezent Biserica Noua a fost restaurata in totalitate.