Biserica din Tilecus

Locuitorii Tilecusului, de la inceputuri si-au construit o biserica din pamant batut si din chirpici, asezata in afara localitatii, denumita Biserica Pustie. Preotii care au slujit au fost foarte saraci
si prigoniti de autoritatile conducatoare ale vremii. Din lucrarea "Monumentele Istorice ale Eparhiei Ortodoxe Romane Oradea" reiese ca un subofiter al armatei Austro-Ungare, la frontiera care pazea
Transilvania, cu numele Filimon Gligor, in urma unor neintelegeri cu mai marii sai, a parasit armata si s-a refugiat in satul Tilecus. Oamenii din acest sat, foarte ospitalieri, l-au ascuns in Biserica Pustie, aflata in stare
de ruina si i-au asigurat hrana si toate cele necesare unui ascunzis cat timp a considerat el ca sa fie ferit de urmaritori, fara ca sa astepte de la dansul vreo rasplata.
Recunoscator pentru ajutorul primit, inainte de a pleca sa se asocieze Rascoalei lui Horea, a donat satenilor din Tilecus o suma mare de bani, cu indemnul ca sa-si construiasca o biserica noua. In anul 1783 a inceput construirea
Bisericii din lemn masiv de stejar, in partea centrala a Tilecusului. Fundatia a fost facuta din bolovani mari de piatra, turla este in stil gotic si corpul Transilvanean, inconjurata de un brau in forma de funie si un mic coridor. Din inscriptiile
chirilice reiese cine au fost ctitorii Bisericii si etapele de constructie ale acesteia. Prima inscriptie suna asa: "Aceasta Biserica cu hramul Arhanghelilor Mihail si Gavril, de noi s-a facut din cheltuiala raposatului ruman Filimon Gligor, ctitor si
mijmanh fiind atunci 1783". A doua inscriptie spune: "Al II-lea ctitor fiind Manc Teodor, paroh fiind Popa Gligorie, birau mare mester a satului, s-au si gatat sub biraiele si ctitoriile lui Baciu Ioan si Baciu Danaila, prin mila zmeritului zugrav Mihail
Polacek 1793". Pictura interioara a fost dominata de culoarea albastra, distrusa in mare parte de apele care s-au scurs prin acoperisul de sindrila, producand mari stricaciuni boltei care a fost refacuta de catre Directia Monumentelor Istorice. Construirea
bisericii a fost facuta de catre fratii Vasile si Toader Indries. Constructia propriu zisa, din lemn de stejar, a rezistat cu brio secolelor care au trecut, degaradandu-i-se numai acoperisul din sindrila si picturile interioare. In anul 1965 a fost restaurata prin grija
Statului Roman, iar in cursul anilor 2003-2004, i s-a inlocuit intreg acoperisul din fondurile Asociatiei Internationale ale Monumentelor Istorice.
In anii 1937-1939 s-a construit in Tilecus o noua Biserica ortodoxa, o adevarata bijuterie de arta fara concurenta pe Valea si terasele Crisului Repede, cu 5 turnuri. Unul, cel mai mare pe bolta bisericii, sprijinit pe patru stalpi din beton armat si patru mai mici,
laterale, avand aspectul unei catedrale. Arhitectul a imbinat armonios stilul Romanic, Bizantin si Oriental, reusind sa redea in miniaatura o adevarata "Sfanta Sofia".
Pe iconostasul Bisericii, pictorul a redat Rastignirea incadrata in 15 rame, in interiorul carora se pot vedea figuri de sfinti si 12 figuri fara rama. Partea stanga se prezinta mai bine conservata. In partea de mijloc a iconostasului se vad scene privind Nasterea
Mantuitorului, Botezul si Inaltarea la ceruri. Alte picturi reprezinta scene cu Adam si Eva si alte figuri de Sfinti din teme religioase.
Acest Monument Istoric ilustreaza convingator integrarea in structurile traditionale ale Ahitecturii Romanesti cu inceputul prefeudal, a unor elemente preluate din arta Gotica, imbinata organic in arhitectura in lemn Europeana.
In prezent Biserica Noua a fost restaurata in totalitate.

Istoria satului Tilecus

Atestarea documentara a Tilecusului ca asezare omeneasca populata, este facuta de catre Cancelariile maghiare prin acte oficiale ale vremii, incepand cu anul 1552, odata cu multe alte localitati Bihorene. Aceasta localitate are insa radacini mult mai adanci in istorie. Una din dovezi este "Documentul privind Istoria Romanilor" aflat in Arhivele Statului Filiala Oradea, document in care se face referire asupra existentei localitatii Tilecus in anul 1308, alaturi de localitatile: Tileagd, Sabolciu, Posoloaca, Telechiu, Petrileni, Molomszeg si Birtin. O alta dovada a existentei Tilecusului din vremuri mai indepartate, este o unealta de lucru denumita

"Socala" pe a carei roata de invartit sunt artistic gravate cifrele anului 1498, cand a fost construita. Aceasta socala reprezinta practicarea populatiei a unei adevarate industrii textile la vremea respectiva, asupra careia voi aduce detalii in derularea evenimentelor istorice ale acestei asezari.

La inceputuri asezarea era denumita "Ograda" iar teritoriile satului erau impadurite, cu mici oaze de pasuni pentru vite. Padurile, in care predomina stejarul si ulmul, incet incet au fost taiate, facand loc parcelelor agricole. Din pacate, in documentele vremii si in scrierile cancelariilor maghiare, nu se vorbeste despre populatia acestei asezari. In mod tangential, cronicarul Juko Zigsmund, anul 1712, scrie despre doua familii de iobagi cu numele Baciu Ioan si Ursu Baci, iar in anul 1720 se vorbeste despre 6 familii de iobagi. Surprinzator, la Recensamantul din anul 1787, Tilecusul apare cu 81 de case, 90 de familii si 416 locuitori, la un interval de 75 de ani de la primele consemnari. Explicatiile acestui fenomen pot fi urmatoarele:

1) Incepand cu secolul al x-lea, populatia romaneasca din judetul Bihor s-a organizat in Voievodatul de sub conducerea lui Menumorut, cu centrul in cetatea Biharia, care a fost atestata documentar in anul 1075, atestare in care se gaseste si localitatea Chistag, urmandu-le si alte localitati de pe valea si terasa Crisului Repede. Langa un castru Roman de granita,a luat fiinta in localitatea Tileagd, denumita astfel de catre secuii care au poposit aici pe mijlocul secolului al XIV-lea. Aceste tinuturi au fost cunoscute in mod amanuntit si cartografiate de catre Abraham Ortelius, intre 1527-1598, care s-a nascut la Ansvers. Era proprietarul unei intreprinderi de cartografiere. A calatorit prin multe tari Europene, stabilind prietenii cu cartografii vremii. In capitolul"Transilvania-Dacia, teatrum Obis Terrarum" se afla textul si harta Transilvaniei(295x420), in care este consemnata localitatea Tileagd, ca fiind aproape de orasul Oradea(Varadium).Tot in aceasta lucrare s-a consemnat ca Transilvania ocupa acea parte a Europei care era odinioara Dacia. Lucrarea se afla in Britisch Muzeum P.22954.

2) Dupa secolul al XI-lea in mod treptat, pe fondul populatiei romanesti incep sa patrunda unele elemente maghiare, care vin din Campia Panonica si se intind pe vaile apelor, ocupand prin violenta terenurile fertile, alungandu-i pe romani din proprietatile lor in zonele colinare. In aceste circumstante, locuitorii romani din Tileagd si Posoloaca, alungati de pe vetrele lor s-au asezat in zonele colinare ale asezarii Tilecus, fiind cea mai aproape asezare omeneasca din Tileagd. Acestea ar putea fi cele mai plauzibile, cum populatia Tilecusului a crescut de la 6 familii in anii 1712-1720, la situatia din anul 1787 cand la recensamantul care s-a facut ,Tilecusul apare cu 81 de case, 90 de familii si 416 de locuitori. Nu se exclude posibilitatea ca acest numar de populatie sa fi fost intregit si de fugarii care au facut parte din miscarea Revolutionara a lui Horea, in anul 1784, aparand pe langa numele Baciu si Ursu alte nume de familii ca Meze, Chirila, Iancu, Pendea, Manc si Indries. Se cunoaste cu certitudine ca numele de Indries a aparut in anul 1782 si a venit in Tilecus din jurul orasului Brad judetul Hunedoara, singurul teritoriu al tarii unde predomina acest nume de Indries.
Inca din cele mai indepartate timpuri, populatia Tilecusului, pe langa preocuparile de baza, pastoritul animalelor si agricultura, au practicat si prelucrarea lemnului, care se gasea din belsug si au dezvoltat o adevarata industrie casnica, taraneasca; torsul si prelucratul lanei, confectionatul imbracamintei pentru femei, copii si barbati. Sumane batranesti cu motive florale,cearceafuri din canepa si toale din lana pentru lenjeria de pat, saci pentru adunat recolta de pe ogoare. Pentru realizarea panzei de canepa si din lana, in atelierele de tamplarie au confectionat razboaie de tesut cu toate agregatele si uneltele ajutatoare ca: raschifor, urzoi, depenele, spata, ite din fire de canepa rasucita, greaban pentru pieptanat lana si fuiorul, melita pentru separarea fuiorului de partea lemnoasa, fuse pentru tosul fuiorului si al lanei,pedale pentru manipulat itele,carora li se spunea lipidaua si suveica, plimbareata de la stanga la dreapta si invers, printre firele manevrate de ite. Socala era unealta cu care se faceau bobinele din fire textile, pe tuburi de lemn de soc, avand lungimi fixe la dimensiunea care sa intre in suveica, cu ajutorul unui betisor din lemn elastic(corn sau sangerel)denumit irimusca. Se presupune ca inventatorul acestor unelte de lucru, a botezat Socala pornind de la tuburile din lemn de soc folosite, fara care nu ar fi putut functiona. Din cele rezultate mai sus, putem constata ca stramosii nostri din Tilecus, cu 600-700 de ani in urma, au inventat mecanisme de lucru care au fost preluate si perfectionate in epoca moderna, dand nastere la construirea marilor fabrici textile. In atelierele de tamplarie ale Tilecusului se producea toata gama de ustensile pentru uzul gospodaresc: farfurii din lemn, linguri, suporturi pentru linguri, cani pentru apa, mese, scaune, laite, lazi pentru zestrea fetelor de maritat si de pastrat imbracamintea pentru zilele de sarbatori, hambare pentru pastrat cereale, furci si greble pentru adunat recoltele paioase si roata pentru carutele de transport. Surplusurile de obiecte mestesugaresti erau valorificate pe bani sau la schimb in targul din Tileagd, localitate care s-a dezvoltata foarte mult in secolele XV-XVI si in continuare, ajungand ca la inceputul secolului al XIX_lea sa aiba o industrie capitalista cu urmatoarele obiective, toate amplasate in apropierea garii CFR: o rafinarie de produse petroliere cu o capacitate de productie care, asigura loc de munca la peste 2000 de muncitori. Acest mare obiectiv si-a incetat activitatea odata cu terminarea primului razboi mondial si alipirea Transilvaniei la Regatul Romaniei. In perioada anilor 1920-1927, a fost demontata si transportata cu vagoane de marfa la Ploiesti. In anul 1870 un anume Vitenberg din Oradea, organizeaza mai multe centre de exploatare forestiera, ocupandu-se cu taierea sistematica a padurilor. Acesta isi vinde toata averea in anul 1906 evreilor Izsak si Darvasch, proprietarii firmei "La Roche-Darvas" pune imediat bazele Fabricii de Cherestea cu acelasi nume. In partea de Sud a localitatii Tileagd, intre calea ferata Oradea-cluj si Valea Meghisei, care desparte hotarul Tilecusului de hotarul comunei Tileagd. La aceasta fabrica de cherestea, in perioada interbelica, aproape 75% din populatia satului Tilecus, jecmanita de pamantul lor, si-a gasit aici un loc de munca. In perimetrul garii CFR Tileagd, a mai existat o fabrica de Boia si statie de mixturi bituminoase, un funicular aerian pe distanta Derna-Tatarus-Statia Tileagd, obiective mai putin semnificative pentru a incorpora brate de munca din zona. Si aceste obiective au disparut odata cu demolarea Rafinariei de produse petroliere.